Joaca bine, dolofane!

Joacă bine, Moş Martine;

Să-ţi dau pâine cu măsline;

Joacă bine, Moş Martine;

Că mă dau pe lângă tine.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa, Margareta

Să trăieşti Mimilică dragă,

… să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrățișez cu drag,

Alexandru Vlahuţă, când ai împlinit şaptesprezece ani.

Uimitoarele aventuri ale Muschetarilor - Soriceii muschetari

Uimitoarele aventuri ale Muschetarilor (in romana) - AnimaFilm 1987

Uimitoarele aventuri ale muschetarilor este un film românesc de animaţie produs în 1987 de către studioul Animafilm din Bucureşti. Regia, scenariul şi designul caracterelor aparţin animatorului Victor Antonescu. Filmul reprezintă o tratare în cheie umoristică a romanului omonim al lui Alexandre Dumas.

Uimitoarele Aventuri ale Muschetarilor
Șoriceii Mușchetari

Filmul, cu durata de 83 de minute, a apărut pe DVD pentru toate regiunile în toamna anului 2009.

După realizarea în 1980 a 13 episoade ale serialului Cei trei muschetari, în 1987 Victor Antonescu a combinat 9 dintre acestea pentru a forma un lung-metraj pe acelaşi subiect. Asistentă de regie şi „cap limpede” al producţiei a fost Elisabeta Antonescu. Echipa de animatori a fost formată din Valentin Eliseu, Anca Dumitru, Virgil Toader, Florin Săceanu, Valentin Baciu, Mihail Şurubaru, care, cu excepţia lui Valentin Baciu, au fost formaţi de către Victor Antonescu. Echipa de desenatori a constat din din Sorin Andreescu, Yvonne Cezar, Adrian Hoble şi Velica Stoica. Muzica a fost semnată de către compozitorul Octav Firulescu, imaginea de către Mariana Iordan, montajul de către Sonia Georgescu, iar coloana sonoră de către ing. Erica Nemescu.

Pentru a putea fi comercializate şi în străinătate, serialele româneşti de animaţie au fost realizate aproape în totalitate fără dialoguri. În cazul lung-metrajelor, însă, situaţia era alta. Beneficiind de experienţa acumulată la filmul Robinson Crusoe, Victor Antonescu a alcătuit o echipă de actori de prestigiu, „a căror voci să pună în valoare, într-o manieră personală şi cu umor, stările conflictuale ale eroilor”. Aceştia au fost: Dem Rădulescu (cardinalul Michelieu), Alexandru Arşinel (Rockfort), Anda Călugăreanu (d'Artagnan), Mariana Mihuţ (Rexy), Rodica Tapalagă (Miaulady), Mihai Mălaimare, Valeria şi Virgil Ogăşanu (Puffy şi Rex),Alexandrina Halic, Brânduşa Zaiţa Silvestru, Genoveva Preda. Actorii au avut libertate în a-şi spune replicile, textul scris fiind doar orientativ. Efectul acestei alegeri a fost relevat de către Victor Antonescu:

„Hohotele de râs din timpul vizionărilor de mai târziu mi-au confirmat încă odată că antrenând actorii în jocul personajelor animate, aceştia au intrat cu tot sufletul în lumea copiilor de la 7 la 77 de ani. Asta şi urmăream.”

Trei şoricei persecutaţi de pisici găsesc romanul „Cei trei muschetari” al lui Alexandre Dumas şi încep să-l citească împreună. Pe măsură ce se adâncesc în poveste, curajul lor creşte, la un moment dat ei transpunându-se în rolul eroilor cărţii. Pisicile subtilizează cartea şoriceilor, şi după ce reuşesc s-o descifreze, hotărăsc să intre şi ele în poveste. Astfel, şoriceii ingenioşi devin muşchetari, iar motanii nu prea luminaţi la minte se transformă în gărzile cardinalului Michelieu. Filmul continuă cu o serie de peripeţii presărate cu urmăriri, capcane, uşi secrete şi numeroase gaguri.