Cum să ieși viu dintr-un
spital din România - Ghid de sfaturi practice
A dat boala în tine şi te-a mâncat undeva să te duci la
spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe
fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un
spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu,
onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic
de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cât încă mai vezi cu ochiul
liber, câteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!
Şpaga
Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru
care îţi asigură supravieţuirea.
E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei
să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lângă. „Palmat“ se cheamă tehnica
şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără
să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mâna. Diferenţa e că ei scot,
pe când tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care
te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul
mare şi profiţi de cele câteva secunde în care victima îţi indică buzunarul
corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mâna
discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creştere
şi poate genera suspiciuni.
Cearşafurile
Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital
românesc e „Ghiţă was here!“ scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sânge
închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu
căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgârie la cur,
pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi – de ce nu? – ulei
de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua
chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi
pigmei, aşa că, oricât te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi
sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar
dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la
saltea.
WC-urile şi, mai ales, duşul
Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu
mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit.
Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de
unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cât aveţi mai
multe, cu atât mai bine, căci puteţi face oricând afaceri cu ele printre
colegii de salon. Se vor vinde ca pâinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sunt
ori încuiate, ori stricate, ori tre’să-l ştii pe directorul spitalului sau pe
ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu
şerveţelele umede.
Asistentele & Reanimarea
Două lucruri sunt aici esenţiale. În primul rând, înainte de
a te interna, încearcă să ai cât mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele
sunt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva
pentru banii ăştia sau măcar să zâmbească. Nţţț, no way. Ei reprezintă un fel de
taxă de protecţie; dai banu’ ca să nu te omoare când îţi fac o injecţie, ca
să-ţi nimerească vena din prima când îţi iau sânge, ca să nu te sugrume cu
garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre’să vă umezească cineva
buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 de
lei) nu iese din tură fix când ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu
banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind
plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.
Haleala
Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănânci la
oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o
guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre
bolnavii cu experienţă că la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atât
de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu
te duci la spital că să mănânci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu