Material pentru ameliorarea somnului

- Gogule, ai probleme cu somnul mă ?

Un partener de nădejde pentru confortul tău nocturn!

După lungi cercetări și studii aprofundate, iată un material care a revoluționat confortul și influențează bunăstarea unei persoane. De asemenea, s-a dovedit a fi un suport excelent pentru îmbunătățirea calității somnului.

Dacă somnul nu-ți mai vine,

Când atingi materialul,

Nu-i vina fabricii, știi bine!

Pulsează greu arterialul...

Reclame controversate care forteaza limitele imaginatiei

Imagini reclame Not Limit

Ghid de sfaturi practice despre cum sa iesi viu dintr-un spital din Romania

Cum să ieși viu dintr-un spital din România - Ghid de sfaturi practice

A dat boala în tine şi te-a mâncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cât încă mai vezi cu ochiul liber, câteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!

Şpaga

Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea.

E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lângă. „Palmat“ se cheamă tehnica şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mâna. Diferenţa e că ei scot, pe când tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare şi profiţi de cele câteva secunde în care victima îţi indică buzunarul corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mâna discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creştere şi poate genera suspiciuni.

Cearşafurile

Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital românesc e „Ghiţă was here!“ scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sânge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgârie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, aşa că, oricât te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la saltea.

WC-urile şi, mai ales, duşul

Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit. Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cât aveţi mai multe, cu atât mai bine, căci puteţi face oricând afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pâinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sunt ori încuiate, ori stricate, ori tre’să-l ştii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu şerveţelele umede.

Asistentele & Reanimarea

Două lucruri sunt aici esenţiale. În primul rând, înainte de a te interna, încearcă să ai cât mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele sunt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva pentru banii ăştia sau măcar să zâmbească. Nţţț, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecţie; dai banu’ ca să nu te omoare când îţi fac o injecţie, ca să-ţi nimerească vena din prima când îţi iau sânge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre’să vă umezească cineva buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 de lei) nu iese din tură fix când ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.

Haleala

Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănânci la oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre bolnavii cu experienţă că la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atât de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital că să mănânci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.

Legendaul sitarist Ravi Shankar si fiica sa, Anoushka Shankar - Raga Anandi Kalyan

Ravi Shankar a fost un muzician și compozitor indian, un virtuoz al sitarului, un instrument muzical indian tradițional cu coarde ciupite. A fost descris ca cel mai cunoscut muzician indian contemporan. Ravi Shankar a contribuit la sporirea popularității muzicii indiene în lume, fiind maestrul lui George Harrison, chitaristul solo al formației Beatles, când acesta a învățat să cânte la sitar.
La rugămintea lui Shankar, George Harrison a organizat Concertul pentru Bangladesh (de fapt două concerte consecutive), primul eveniment caritabil rock de largă anvergură, în care muzicieni precum Harrison, Ringo Starr, Eric Clapton și Bob Dylan au cântat în New York pro bono, pentru a ajuta sinistrații din Bangladesh. Ambele concerte au fost precedate de o parte separată, în cadrul căreia Shankar și acompaniatorii săi au interpretat muzică tradițională indiană. La începutul unuia dintre cele două concerte, după ce acordase sitarul, a primit aplauze, replicând cu umor publicului: „Vă mulțumesc, dacă v-a plăcut acordarea așa de mult, sper că o să vă placă muzica mai mult”.
Shankar este tatăl instrumentistei Anoushka Shankar și al cantautoarei Norah Jones.

RAG este conceptul cel mai important pe care orice student de muzică indiană ar trebui să-l învețe.
În limba Hindi/Urdu, RAG înseamnă "zdreanță" și este derivat din sanscrita "raga", care înseamnă "culoare sau pasiune". Aceasta este legată de cuvântul sanskrit "ranj", care înseamnă "colorat". Prin urmare, RAG poate fi gândit ca o metodă acustică de colorat mintea ascultătorului cu o emoție. Acest lucru este bine ca și concept general, dar ce este muzical? Acesta nu este un ton, melodie, scară, mod sau orice concept. Este în schimb și o combinație de alte caracteristici diferite care definesc RAG.

Haida, haida, mult noroc!

Azi e zi de sărbătoare

Azi e zi de sărbătoare,
În casă la fiecare,
Sus paharul, n-o fi foc,
Seara asta vreau să joc.
bis...

Haida, haida, mult noroc!
Prindeți-vă toți în joc,
Beau pahar după pahar,
Cu prieteni și dușmani, măi...

Azi e zi de bucurie,
De glume și veselie,
Cât ai fi de necăjit,
Lângă noi ești fericit.
bis...

Că așa-i la sărbătoare,
Se uită de supărare,
Până când s-o lumina,
Cum va fi om mai vedea, măi...

Când ai pe masă bucate,
Cu vin bun, nu strică frate,
Ia paharul , nu mai sta, 
La mulți ani e ziua ta!
bis...

La mulți, măi, la mulți ani,
Sănătate și mulți bani,
La mulți ani cu bucurii
La părinți și la copii, măi...

Într-o zi de sărbătoare,
Uitați toți de supărare,
Și vă urăm sănătate,
De bucurii s-aveți parte...

SNOBUL - de Alexandru Andy

Où sont les neiges... d`anţărţ?

         În literatura română întâlnim diverse scrieri, menite să ne aducă zâmbetul pe buze: poezii umoristice, schiţe, scenete, reportaje, monologuri, articole... Să aducem aici, împărtăşind şi celorlalţi pentru a ne mai descreţi frunţile, fragmente din acele adevărate opere care ne-au impresionat, făcându-ne să râdem cu poftă.

SNOBUL - de Alexandru Andy

Un monolog magistral interpretat prima dată în 1969, de regretatul Toma Caragiu.

     Îmi pare bine că v-am cunoscut, că sunteţi o intelectuală... Ce poate fi mai plăcut pe lumea asta, decât să ai o conversaţie la un nivel mai relevat...
     De altminteri, tot din conversaţii mi-am însumat şi cultura. De la unul un „bonjour”, de la altul un „o tannenbaum”... uite-aşa ajungând să posed vreo patru-cinci limbi materne! Pot spune, fără să mă laud, că am devenit un bun poligam! Au vrut să mă angajeze la ONT că tranzistor, dar n-am vrut... ştii...
     Luaţi, va rog... serviţi...! E o băutură foarte bună, tare reconfortabilă... coniac „Hennessey Williams”... coniac excepţional! Nu beţi alcool ? Foarte bine faceţi! După mine băutura e un viţiu şi ar trebui să fie penibilă de pedeapsă!
     Luaţi mai bine un pahar cu apă portabilă... că apa portabilă e cea mai bună băutură de izvor. Eu mă pricep foarte bine, că doar sunt apicultor!
Mă rog... Nişte murături, nu doriţi ? Murăturile sunt la indiscreţie... n-or să va facă rău, pe garanţia mea! Mă pricep foarte bine, pentru că am şi vreo doi ani de „medicină pe înţelesul tuturor”... aşa că sunt oarecum semidoctor ! Şi pe băiatul gazdei, tot eu l-am vindecat. Ştii... toţi se speriase, de credeau că a făcut o concluzie intestinală... şi când băiatul, n-avea nimic. Mâncase ceva gras şi avea arsuri pe sarcofag... înţelegeţi...? A două zi însă l-am chemat pe frate-miu, c-am un frate care e soră la un spital... I-a făcut o injecţie intraveninoasă şi a scăpat baiatu` !
      Va rog, luaţi... serviţi...! E foarte drăguţă gazda... ospitalieră, primitivă... Ce-mi place mie foarte mult la dânsa, e că nu e posacă... are o fire veselă, vorbăreaţă, solubilă... foarte solubilă. Şi mobilă aranjată cu gust... ce lămpi, ce ilustre... Şi-mi place lumina confuză... asta procrează o atmosfera intimistă. Pentru noi intelectualii, ăsta este un lucru foarte de preţ.
     Ştiţi... creierul are o mulţime de unde electromagnifice, pe care le omite în toate direcţiile ! De aceea noi, care muncim mai mult cu psihicul, cu inconştientul, avem nevoie de un relaxativ ! Odihnă, sau o carte mai uşoară... poliţistă... Ştiţi... de ce să nu recunoaştem? Mie-mi plac foarte mult cărţile poliţiste. Chiar aseară am citit una foarte frumoasă : „Câinele din Bascketball”. Este o bună epopee ! Acţiunea se întâmpla într-un mic orăşel de lângă Scotland Yard. Cine vrea s-o citească, i-o dau imediat, pentru că o am în bibliotecă mea pentru toţi. Eu mai am şi alte cărţi... de pildă: „Mama lui Gorki” ! Mama lui Gorki... păcat că nu-mi amintesc numele autorului... Da` cine-a scris-o frate...? Că am un lipsus acum... Măi să fie!... Tolstoievski, sau cam aşa ceva. Mai am şi un „Larousse”. Nu l-am citit chiar pe tot, că ruseşte nu ştiu încă atât de perfect ! Şi pe urmă... e şi prea gros, frate!
     Îmi plac acum serialele astea de la televiziune, cum a fost ăla... serialu` ăla englezesc... ăla cu „Offsaid saga”... Bun! Buuun!
     Va rog să luaţi... să serviţi...! Nişte icre, foarte delicioase... De peşte ! Prin acestea, peştii se şi înmulţesc ! Ce, nu ştiaţi ? Asta, la fel e că şi broaştele... prin metempsihoză!
     Tadam... tadam... Tudi... tadam... tadam... Vă place muzica? Şi eu. Să ştiţi că sunt un foarte mare megaloman. La toate concertele am abonament…. dus-întors ! Ooooo... ooo... Ăsta este un vals! Oooooo... E minunat. Un vals al lui Schopenhauer ! Foarte frumos. Mie-mi place mai ales partea de la urmă: Ooooo... „Alegro Ma-no-les-co”!

     Ce de mai întâmplări şi-n viaţa compozitorilor ăstora... Aţi auzit de „Fuga lui Bach”? A fugit, săracu`...! De frica inchiziţiei, fiind acuzat de calviţie ! Asta s-a`ntâmplat când cu... papa de la Roma... I-au mutat scaunul la Avignon şi-a murit de durere că nu mai avea scaun!… Nu e însă un lucru sigur ! Eu cred că s-a omis numai o ipotenuză! În realitate, cred că avea ceva la vezică jubiliară ! Sigur!
     Dans... dans... Tadam... ta... tadam... Şi dansurile astea... Ah, câtă debandare la tineretu` ăsta. N-au nici un fel dans chant. Eu am unul , dar nu-i găsesc bateriile.
     Şi cucoanele care-şi pierd ore-ntregi la coafor...! Cu capul prin diferite vase capilare... Şi-şi delapidează şi părul de pe picioare, dom-le!? Vorba poetului: Où sont les neiges... d`anţărţ?