Acasă - » » » anyhoo « « « - Portal Forum Legaturi internet.

joi, 5 august 2010

E cool sa te vaiti

E la moda sa te plangi. M-am saturat de cei care tipa zilnic ce tara de toata jena avem si nu fac nimic

M-am saturat ca toata lumea din jurul meu sa se planga. Nu mai suport sa aud cum oamenii cad in extreme si arunca cu judecati de valoare aspre si instransigente pentru ca n-au putut vedea bine la televizor meciul de aseara. Cred ca a devenit o moda sa ne plangem. Si nu-mi dau seama daca nu cumva cei care fac performanta din a se plange nu cumva cred ca asta inseamna validarea unui statut social la care ei aspira
.

Toata lumea din jurul meu injura si spune ca vrea sa plece din tara. Acum vad ca si pe Smart oamenii isi exprima dorinta de a emigra. Atunci de ce nu plecati?! Ii intreb pe cei de langa mine si invariabil primesc raspunsul: pentru ca trebuie sa-l conving si pe-al meu. Nu ca ar fi greu sa o iei de la 0 intr-o alta tara, nu ca poate nu stapanesc limba, nu ca poate standardele lor vor fi prea ridicate pentru mine, nu. Raman aici pentru ca jumatatea trebuie convinsa.

Aha! Deci urli la mine in ureche dimineata de dimineata ca “Tara asta e de rahat si m-am saturat de toti cretinii care nu stiu sa dea un fax, sa intocmeasca un raport” sau mai stiu eu ce, dar prietenului nu i-ai spus ca vrei sa pleci din tara asta. Dar e cool sa spui la serviciu: “Si maine as pleca”.

In general sunt o persoana calma si nu ma enervez usor. Dar am si eu limitele mele. La inceput am zis ca asa e, tara asta e cam nasputa asa si ca, ghinion, colegilor mei li se intampla mereu tot ce e mai rau, saracii. I-am crezut ca i-a calcat pe coada nu stiu cine de la hotel, ca nu a fost buna friptura la un restaurant de nu stiu unde, ca e incredibil cat de marlani pot fi oamenii pe strada, ca la ghisee sunt numai incompetenti, ca la scoala profesorii sunt toti prosti, ca toate calculatoarele sunt niste idiotenii care merg mizerabil, ca pana si curentul se ia al naibii exact cand n-ai dat tu save.

Pana cand mi-am zis: Hopa! Deci TOATA lumea din jurul lor e cretina si batuta in cap, mai putin ei. Si am deschis ochii. Si am realizat ca cei care se plang ca din gura de sarpe de conditiile inumane in care traiesc in tara asta de rahat sunt oamenii care ar trebui sa fie cei mai modesti. Nu au excelat la scoala niciodata, la job sunt medii, casele lor arata departe de modelul pe care ti-l imaginezi atunci cand ii auzi vorbind, iar parintii lor sunt oameni cat se poate de modesti. Oameni fara prea multe posiblitati, care si-au crescut copiii dandu-le tot ce le-a poftit inima si rasfatandu-i pana cand au ajuns sa creada ca e un drept sa fii rasfatat. Si ca li se cuvine totul, inclusiv sa le intelegi toanele si mofturile la serviciu.

Poate mi se pare mie. Eu am crescut intr-o familie in care veselia, linistea si iubirea au ocupat primul loc. Toate trei. In care nimeni n-a injurat pe nimeni si nu s-a plans de nimic. Singurele plangeri “acceptate” erau cu privire la noi insine. Nu sunt invatata sa dau vina pe ceilalti pentru situatiile mai putin obisnuite in care ma gasesc. Intotdeauna este si vina noastra.

Asa gandesc eu si stiu ca e paradoxal ce spun: Ma plang ca toata lumea se plange. Dar nu mai suport. Fratilor, daca nu va place, faceti ceva, dar opriti-va din vaicareala!

sursa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Lista mea de bloguri