Acasă - » » » anyhoo « « « - Portal Forum Legaturi internet.

luni, 21 martie 2016

In vino veritas

In vino veritas

Optimistul: paharul este pe jumătate plin.
Pesimistul: paharul este pe jumătate gol.
Realistul: paharul este de două ori mai mare decât ar trebui să fie.

miercuri, 3 februarie 2016

Les Très Riches Heures du duc de Berry

Calendarul muncilor

 în The Très Riches Heures du Duc de Berry 

 Diversele activități desfășurate de către Duce și țăranii săi în funcție de lunile anului.
Ianuarie
Ianuarie
Ducele, într-o rochie albastră, face schimburi de cadouri de Anul Nou cu obiecte de uz casnic.
Februarie
Februarie
O zi tipică de iarnă. Niște țărani se încălzesc la foc, un alt țăran taie lemne, iar altul se duce la piață. 
Martie
Martie
La lucrul câmpului. În fundal este Château de Lusignan, o reședință a lui Jean de Berry.
Aprilie
Aprilie
Un cuplu de tineri fac schimb de inele. În fundal este Château de Dourdan.
Mai
Mai
Nobili tineri într-o procesiune călare. În fundal este Hôtel de Nesle, reședința Ducelui din Paris.
Iunie
Iunie
La cosit. În fundal este Palais de la Cité cu Sainte Chapelle identificabilă, în mod clar, în dreapta.
Iulie
Iulie
Tunsul oilor. În fundal este Palatul Poitiers.
August
August
Falconry, Château d'Etampes în fundal.
Septembrie
Septembrie
La cules de struguri. În fundal este Castelul Saumur.
Octombrie
Octombrie
Semănături de toamnă. În fundal este Luvru.
Noiembrie
Noiembrie
Toamna porcii se hrănesc cu ghinde.
Decembrie
Decembrie
O vânătoare de mistreți. În fundal este Château de Vincennes.

Cântecul cucuvelei (Cânticlu a cucuveauăl’ei)

Cucuvea

Cânticlu a cucuveauăl’ei
(armâneashte)

Cucuveaua-mbufnată,
S-nu ti-aflai d-iu ti-ai aflată.
Ți eșț-ahât blâstimatâ,
Și-ahât multu-nfârmacatâ.
Pi cathi casă ai stată
Ș-pi cathi ugeac ai cântată,
Di timel’i s-au răvăită
Ş-oamiñil’i tuț au murită,
Ș-oamiñil’i tuț au murită.

Casa-țea țe te-alinashi,
Dupâ Țină di cântați,
Eara-unui celnic mare,
Ți-oili n-avea misurare.
Cai cu iape-misticate
Şi mule multu muşate,
Avea hil’i, avea nurări,
Tuț cu feate ş-cu ficiori,
Tuț cu feate ş-cu ficiori.

Pi casă de-anda-i cântași,
Parcă stroflu îl bâgași
Oile se-ngălbedziră
Ş-pân de una apsusiră.
Mule ș-cai t-ună muceară
Păscându s-anfârmâcară,
Di s-dusiră hil’i, nurări,
Cu feate, cu tuț ficiori,
Cu feate, cu tuț ficiori.

Cas-armase pundixită
Și di oameni nimutrită
Pân-câdzu și-s fațe pade
Ș-criscu iarbă ș-livade.
Cântecul cucuvelei
(românește)

Cucuvea îmbufnată,
Să nu te găsesc unde te-ai afla!
De ce ești atât de blestemată
Și atât de otrăvitoare?
Pe care casă ai stat?
Și pe ce horn ai cântat?
Din temelii s-a dărâmat
Și oamenii toți au murit,
Și oamenii toți au murit.

Casa cea pe care te așezași
După ce cântași
Era a unui om de frunte
Ce avea oi nenumărate
Și cai cu iepe amestecați
Cu catâri foarte frumoși,
Avea fii, avea nurori,
Toți cu fete și cu feciori,
Toți cu fete și cu feciori.

Peste casă de când cântași
Parcă prăpădul îl aduseși,
Oile se îngălbeniră
Și până la ultima muriră.
Catârii și caii se împreunară,
Păscând ei se otrăviră,
Încât se duseră fiii și nurorile,
Cu fetele și cu toți feciorii,
Cu fetele și cu toți feciorii.

Casa rămase părăsită
Și de oameni neîngrijită
Până căzu și se făcu o una cu pământul
Și crescură iarbă și livezi.
Cucuvea

vineri, 10 octombrie 2014

Joaca bine, dolofane!

video
Joacă bine, Moş Martine;
Să-ţi dau pâine cu măsline;
Joacă bine, Moş Martine;
Că mă dau pe lângă tine.

joi, 2 octombrie 2014

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa, Margareta

Să trăieşti Mimilică dragă,


să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi atâţia cât merită.
A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.
Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: Uitaţi-vă la mine!, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrățișez cu drag,
Alexandru Vlahuţă, când ai împlinit şaptesprezece ani.

Postări populare

Lista mea de bloguri